Rapid „Maica Tereza” Giuleşti

Oare mai putem spera la ceva în momentul ăsta? Adică dincolo de şansa matematică, dincolo de un optimism stupid, dincolo de speranţa într-un soi de miracol divin, de ce ne mai putem agăţa în etapele rămase? Pe cine ne mai putem baza să ne scoată din rahatul în care am intrat?

Pe un nou antrenor, care să producă un şoc? Mă umflă râsul. Pentru mulţi jucători ar trebui să se producă un şoc suficient de puternic încât să devină brusc fotbalişti. Nu cred că antrenorul e de vină pentru ce s-a întâmplat în seara asta, pentru că pur şi simplu n-are cu cine, lotul e jenant. Poate greşeala lui Pustai a fost să-l bage în poartă pe nulitatea, penibilul, zeroul absolut Bornescu, în locul lui Buchta, care totuşi apărase decent. În rest, pe cine să bagi, că n-avem nici măcar UN singur jucător capabil să facă diferenţa. Aşa se întâmplă când aduci jucători fără să ai în spate o strategie de transferuri bine pusă la punct. Îţi joacă bine în primele două-trei etape, poate din inerţie, poate să se pună bine cu galeria, dar apoi, inevitabil, îşi arată lipsa de valoare şi îngroapă echipa. Nici măcar nu e vina lor: atâta poţi, atâta oferi. Prost e cine îţi dă bani.

Da, se poate spune că azi ne-am bătut singuri, dacă ne uităm la cele două goluri: un autogol inexplicabil al lui Cmovs şi o nouă greşeală penibilă a lui Bornescu, aşa cum ne-a obişnuit (de fapt, cred că şi la autogol a fost pe lângă). Problema e că în rest nu am arătat aproape nimic. O bară involuntară, mingi pierdute aiurea, centrări prin spatele porţii, preluări greşite, etc. Un joc steril, care îmi aduce aminte de senzaţia aceea pe care o ai atunci când încerci să alergi într-un vis: neputinţă.

Şi din nou acea milostenie proverbială a Rapidului, care e în stare să revigoreze orice echipă aflată în suferinţă, mai puţin pe ea însăşi. Cum a fost cazul şi acum două etape, cu Clujul.

Păcat de suporteri, ei sunt singurii care merită să fie în Liga 1. Singurul lucru pe care îl putem face este să venim în continuare la stadion. Dacă ei nu sunt în stare să joace, măcar noi să fim în stare să cântăm. Chit că pe enşpe voci, cum a fost cazul şi în seara asta, în multe momente.

Hai Rapid. Până în ultima clipă şi dincolo de ea.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s