Ultima secundă nu a fost niciodată a noastră

Azi dimineaţă, în drum spre muncă, îmi imaginam următorul scenariu halucinant: Rapidul deschide scorul, Botoşaniul întoarce rezultatul, apoi Rapidul înscrie de două ori în minutele 88 şi 94, învingând cu 3-2. Când l-am văzut pe Nico faţă în faţă cu portarul, în minutul 93, mi-am amintit de premoniţia mea, şi am zis că-i prea de tot să nimeresc scorul. Din păcate, chiar a fost, portarul Botoşaniului având un reflex de zile mari, cu care a împiedicat Giuleştiul să erupă mai ceva ca vulcanul din Chile. Noi n-am avut niciodată noroc de goluri în ultima secundă, cu atât mai puţin în momentele critice. N-o să uit toată viaţa ratarea din finalul sfertului cu Steaua, n-am uitat nici acea bară din ultima secundă a campionatului 2008/2009, în acel 2-2 cu Poli Iaşi, care ne-a scos din Europa. Şi câte şi mai câte. Probabil trebuie să ne mulţumim cu norocul şi binecuvântarea că suntem Rapidişti, şi să uităm aceste ghinioane interminabile.

Ştiam că meciul cu Botoşaniul – locul 5 în Liga I – va fi greu, şi vom trage cu dinţii să scoatem măcar un egal, deşi era clar că victoria e singura soluţie. N-am disperat nici la 0-1, şi am continuat să cântăm, în buna noastră tradiţie. Am egalat imediat după pauză, şi Giuleştiul revenea la starea de vulcan. Benson ratează incredibil din trei metri, apoi penalty pentru Botoşani, pentru că în Giuleşti ocaziile se răzbună mult mai repede decât prin alte părţi. 1-2. După numai 5 minute, primim şi noi penalty, iar Săpunaru schimbă tabela în 2-2. Ultima parte a meciului a fost încâlcită, s-a jucat mai mult într-un colţ al terenului nostru, nu a fost acel tăvălug pe care îl aşteptam cu toţii. Cea mai mare şansă a venit în minutul 93, când Nico n-a putut să salte mingea peste braţul salvator al lui Curileac. Secunda finală de care vorbeam mai devreme nu a ţinut nici de data asta cu noi. Şi nici nu va ţine vreodată.

S-ar putea ca această ratare să cântărească decisiv în finalul campionatului. Sau să nu cântărească deloc. Asta rămâne de văzut. Când vine vorba de Rapid, orice previziune e de prisos, sunt şanse mari să nu se întâmple aşa cum crezi, sau aşa cum pare. Rapidul va fi mereu cea mai imprevizibilă echipă din România, şi este unul dintre motivele pentru care o iubim atât de mult. Pentru că, să fim sinceri, ne hrănim cu această nebunie. Suntem nişte masochişti, dar n-am putea trăi fără Rapid. Şi nici Rapidul fără noi.

La final, în timp ce Giuleştiul se golea printre picăturile de ploaie, mă bucuram din nou că sunt Rapidist.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Ultima secundă nu a fost niciodată a noastră

  1. Harald

    Nu zici rau. Dar eu imi aduc aminte (si-am tot rememorat faza chiar din momentul ratarii lui Nico si pana acum inclusiv) de golul lui Florin Calin, din tur, cu „U” Cluj. Eram in peluza atunci, cam in dreptul stalpului din stanga al portii, si pur si simplu am vazut mingea cum vine spre mine. S-a oprit in plasa vinclului. S-a oprit apoi cronometrul. Si pare ca atunci ne-am tras Joker-ul cu „gol in ultima secunda” pe sezonul asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s